În 2009 când a început să se resimtă criza și la noi am fost de-a dreptul frustrată. Bucureștiul căpătase în ultimii ani o boare timidă de normalitate. Pietonii își redescoperiseră orașul, iar spațiile comerciale
din centru erau cucerite treptat de branduri cât de cât cunoscute. Apoi totul s-a oprit. Și mai apoi s-a topit. Mă uitam cu durere la vitrinele care se goleau și pe care apăreau afișe cu “de închiriat” Printre primele au dispărut magazinele cu obiecte de design interior … cele de semnătură. Erau preferatele mele. Gustul pentru genul ăsta de marfă începuse cu greu să cucerească publicul. Eram disperată când în locul lor vedeam cum apar, ca ciupercile după ploaie, magazine SH sau amanet.
După un timp, însă, am început să observ partea plină a paharului. Bucureștiul, involua într-adevăr, dar în special legat de “evenimentele” cele mai agresive vizual. Clădirile noi care măturau cu viteză zone intregi erau din ce în ce mai rare, iar efervescența amenajarilor kitsch-oase a spațiilor publice se domolise.
De … începeau să dispară banii.
Întâmplător am urmărit pe atunci un film legat de o altă capitală a lumii care trecuse și ea printr-o criză economică: Buenos Aires. În urma ei orașul renăscuse. Zone întregi neinteresante pentru investitori erau cucerite acum de artiști și de creativi în special. O ploaie de buticuri, concept store-uri, galerii de artă, etc schimbaseră fața orașului. Da, criza are și părțile ei bune: oamenii sunt nevoiți să se redescopere și să se reinventeze pentru a rezista. Am observat mai apoi cum clienții noștrii nu își mai doresc să-și facă “casă cu piscină” în afară orașului, și încep să se orienteze către apartamentele și casele vechi, atât de frumoase, din zona centrală. Mult mai mici ce-i drept și cam dărăpănate, dar atît de cochete și cu un potențial imens.
Au trecut ceva ani de atunci și poate Bucureștiul, da, mai are mult până “departe”. Urbanistic suntem încă agresați prin tot felul de intervenții. Dar nu pot să nu mă bucur când zilnic văd și descopăr oameni și locuri cu mult suflet și șarm. Și mai ales când bunul gust, de data asta, este cel care dictează și contează în preferințele noastre. Criza, paradoxal, ne-a forțat să evoluăm estetic. Am descoperit simplitatea, austeritatea, texturile și monocromia, albul, calmul și căldura lemnului netratat, spațiile mici, economia decorului. Și mai ales am început să învățam să iubim vechiul, chiar dacă este un pic cam scorojit
Bucureștiul ne așteaptă pe noi, oamenii obișnuiți, să avem grijă de el. Ne așteaptă să-l parcurgem pe jos sau cu bicicleta. Ne așteaptă să-l animăm cu creativitate și originalitate. Ne așteaptă să-l croim pe placul nostru. Și se pare că am început …
" Bucurestiul meu smintit " - articol publicat pe Sereniti ... un blog pe care va invit cu drag sa-l urmariti
foto - Aiurart | spatiu de arta contemporana | str. Lirei nr. 21 Bucuresti | Manhood / AMR – Sculptură en plein air-ul Aiurart - artist: Vlad Berte
___________________________________________________________________________________
Aiurart - un proiect Asdesign 95 | arh. Bogdan Pop | arh. Astrid Rottman
___________________________________________________________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu